Epoca de aur a celei mai mari economii europene pare să fi apus, iar declinul ar putea afecta o întreagă generație, inclusiv mii de angajați din România. Reinhold Würth, fondatorul unui imperiu industrial cu vânzări anuale de aproape 20,7 miliarde de euro, trage un semnal de alarmă dur cu privire la viitorul competitivității și al pieței muncii din Germania.
Declinul unei mentalități de succes
Perioada dintre 1945 și 2026 este descrisă de Würth drept cei 80 de ani de aur ai Germaniei. O epocă fără război, marcată de prosperitate și democrație. Chiar el este un produs al acelor vremuri, cariera sa fiind strâns legată de miracolul economic german. „Dezvoltarea mea profesională și cariera pot fi, si comparate cu dezvoltarea Republicii Federale Germania. Tatăl meu Adolf a putut fonda compania Würth în Künzelsau la câteva zile după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. M-am alăturat acestei companii de doi oameni ca ucenic în 1949 și a trebuit să continui să o conduc ca un tânăr de 19 ani după moartea rapidă a tatălui meu în 1954, ceea ce a fost un mare succes.”
Iar cifrele confirmă acest succes. Grupul Würth are astăzi 86.000 de angajați, a înregistrat o creștere medie anuală de 19,3% de la înființare și este prezent în 80 de țări prin peste 2.800 de filiale. O performanță greu de egalat.
Generația „fără stres” și prețul comodității
Numai ca lucrurile s-au schimbat radical. Pe măsură ce majoritatea populației a atins un nivel de trai ridicat, interesul pentru eforturi suplimentare în carieră a scăzut dramatic. Atenția s-a mutat spre familie și un viitor cât mai confortabil. Într-un material de opinie, antreprenorul (a cărui avere este estimată de Forbes la 41,9 miliarde de dolari) detaliază această transformare a mentalității. Potrivit Financiarul, Würth consideră că „acest lucru a dus la reorientarea unei întregi generații departe de procesul stresant de a-și construi propria strategie de supraviețuire, către o viață sigură și confortabilă. Îngrijorați de război? Nici vorbă. Stres la locul de muncă? Nici vorbă. După finalizarea educației, o călătorie în jurul lumii plătită de părinți? Dar da!”
copiii și nepoții generației baby boomer iubesc comoditatea. Să fim serioși, ritmul de muncă s-a relaxat atât de mult încât vineri după-amiază face acum parte din weekend, deși în trecut acesta începea abia sâmbătă după-amiază.
Spirala dezindustrializării lovește și România
Dar relaxarea vine cu un preț uriaș. Cel supranumit „regele șuruburilor” avertizează că până în 2026 sistemul imunitar al Germaniei va trebui revitalizat cu un „efort nesfârșit”. Companiile își pierd competitivitatea din cauza „revendicărilor salariale excesive ale sindicatelor”. Analiza sa este brutală, arătând că în alte state europene costurile de producție per unitate „sunt cu până la 50% mai ieftine decât în Germania.”
Consecința este inevitabilă. „Acest lucru înseamnă că produsele fabricate în Germania nu mai sunt competitive pe piața globală, iar muncitorii din unitățile de producție care s-au închis în Germania își pierd locurile de muncă. Dezindustrializarea Germaniei este o spirală către subsol.”
Și aici apare o problemă directă pentru economia noastră.
O frânare bruscă a industriei germane se traduce imediat prin comenzi tăiate pentru fabricile de componente auto din Sibiu, Brașov sau Timișoara. Asta afectează mii de locuri de muncă locale care depind exclusiv de exporturile către piața germană.
Tehnologia, singura cale de ieșire?
V-ați fi imaginat vreodată că un lider industrial va cere o schimbare atât de profundă a mentalității colective? Würth vede o portiță de scăpare în electronică, IT și inteligența artificială. Soluția sa presupune o competiție directă cu giganți precum Google și Apple și nevoia acută de a „inova în domeniul inteligenței artificiale.”
Pana la urma, modelul propus este cel al reunificării țării, un moment de coeziune supremă. „Milioane de oameni au fost mișcați până la lacrimi atunci,” amintește antreprenorul, adăugând că „acela a fost un punct culminant în istoria Republicii Federale Germania.” În fața pericolelor actuale, mesajul său este clar: forța de muncă are nevoie de „un sentiment de unitate și nu greve pentru pensii de companie mai mari după pensionare.”
