Virusul West Nile se răspândește în mai multe zone din Europa în sezonul cald, iar transmiterea locală a fost raportată în această vară în România, Grecia, Italia, Spania și Macedonia de Nord. Intervalul cu cel mai mare risc de infectare este între iulie și septembrie.
Virusul se transmite prin înțepătura țânțarilor infectați de la păsări. Transmiterea de la om la om este foarte rară. Deși aproximativ 70-80% dintre infecții nu provoacă simptome, această realitate poate crea impresia greșită că riscul este redus.
Există însă și forme severe de boală. Acestea pot duce la complicații neurologice, între care meningita și encefalita. Italia a înregistrat 13 decese și cea mai amplă răspândire geografică a virusului. În Grecia, mulți pacienți au dezvoltat forme neuroinvazive grave.
Hans Henri P. Kluge, directorul regional al OMS pentru Europa, a explicat de ce riscul este mai mare vara: „Virusul West Nile nu reprezintă o amenințare nouă, dar condițiile care favorizează răspândirea sa se schimbă rapid. Temperaturile mai ridicate și verile mai lungi le oferă țânțarilor mai mult timp și un teritoriu mai extins pentru a transmite acest virus.”
Schimbarea condițiilor în care circulă virusul înseamnă mai multă atenție pentru serile petrecute afară, vacanțele din sudul Europei și gospodăriile în care rămâne apă stătătoare. Potrivit Revista Ioana, răspândirea locală a fost confirmată în această vară inclusiv în România.
În prezent, nu există nici vaccin, nici tratament antiviral specific pentru oameni împotriva virusului West Nile. Din acest motiv, prevenția rămâne principala măsură de protecție.
Reducerea expunerii se bazează pe câțiva pași simpli. Sunt recomandate folosirea repelentelor, purtarea hainelor cu mâneci lungi, mai ales între iulie și septembrie, montarea plaselor de țânțari și eliminarea apei stătătoare din jurul casei, loc în care țânțarii se înmulțesc.
În lipsa unui tratament care să poată interveni după infectare, aceste măsuri de sezon au un rol direct în limitarea riscului.
