Una dintre cele mai frecvente greșeli de exprimare din mesajele de zi cu zi, din mediul online și chiar din comunicarea profesională apare în alegerea dintre două forme ale aceluiași verb. Deși mulți folosesc din obișnuință varianta greșită sau cred că uzul a schimbat între timp norma, regulile academice actuale sunt clare. Ediția a treia a Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, publicată în 2021, stabilește fără echivoc că singura formă corectă în limba literară standard este „mi-ar plăcea”.
DOOM 3, publicat de Institutul de Lingvistică, este reperul oficial pentru scrierea și pronunțarea corectă în limba română. În acest volum, forma „mi-ar plăcea” este singura acceptată, fără variante tolerate sau excepții. Norma trebuie respectată în toate contexte oficiale, jurnalistice, de afaceri sau academice, de la contracte și documente juridice până la e-mailuri obișnuite. În acest cadru, orice abatere de la forma „mi-ar plăcea” este considerată greșeală de exprimare.
Așa cum arată și explicațiile prezentate de Jurnalulnational, dicționarul nu consemnează varianta scurtată drept acceptabilă nici măcar în registrul familiar. Din acest motiv, profesorii sancționează frecvent această eroare la examene, iar în redacțiile de știri corectorii elimină constant forma greșită din textele publicate. Regula introdusă în ediția din 2021 nu a schimbat o tradiție, ci a întărit o normă veche a morfologiei românești.
Explicația gramaticală pornește de la infinitivul verbului, care este „a plăcea”. Acesta aparține conjugării a II-a, grupă recunoscută prin terminația „ea”. La modul condițional-optativ prezent, construcția se formează din auxiliarul verbului „a avea” și infinitivul verbului de conjugat, care rămâne neschimbat. De aici rezultă formele corecte: „eu aș plăcea”, „tu ai plăcea”, „el ar plăcea” sau „ea ar plăcea”, iar la plural „noi am plăcea”, „voi ați plăcea”, „ei ar plăcea”. Forma „mi-ar plăcea” nu face decât să adauge pronumele „mi” la această structură, fără să modifice verbul.
Greșeala apare atunci când vorbitorii pornesc de la un infinitiv greșit, „a place”, și mută astfel verbul în conjugarea a III-a. Este o analogie falsă cu verbe foarte răspândite precum „a face”, „a zice” sau „a merge”, pentru care condiționalul are forme ca „aș face” sau „aș merge”. Din dorința de a aplica un tipar familiar, unii ajung automat la forma „aș place”, deși aceasta rămâne o eroare de morfologie.
Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan respinge categoric forma „mi-ar place” în limba standard. Specialiștii explică răspândirea ei prin repetiție și prin preluarea inconștientă a unor formule auzite frecvent în jur, la birou, pe stradă, la televizor sau în mediul online. Chiar dacă apare des, folosirea repetată nu îi conferă legitimitate. În norma actuală, forma corectă rămâne una singură: „mi-ar plăcea”.
