Medicamentele GLP-1 folosite pentru slăbit, precum Ozempic, Wegovy și Mounjaro, sunt legate de o nouă îngrijorare în rândul specialiștilor. Unii folosesc termenul „agonorexie” pentru cazurile în care slăbitul și controlul alimentației ajung să ocupe tot mai mult spațiu în viața unei persoane. Problema nu ține doar de cântar, ci de riscul ca o relație deja fragilă cu mâncarea și propriul corp să se agraveze sau chiar să înceapă în acest context.
Mai exact, este vorba despre o preocupare excesivă pentru restricția alimentară și pierderea în greutate apărută în timpul tratamentului cu agoniști GLP-1. Fenomenul are deja o amploare importantă: aproape unul din cinci adulți din Statele Unite a folosit sau încearcă un medicament din această clasă. În România, efectele se văd inclusiv în farmacii, unde pacienți cu diabet au scris pe rețelele sociale, inclusiv pe Reddit, că le găsesc greu.
Unele reacții adverse frecvente, precum greața, vărsăturile, diareea și durerile de stomac, pot face persoana să mănânce din ce în ce mai puțin. Pentru cei care au deja anumite vulnerabilități, acest lucru poate duce la reguli rigide, vinovăție și obsesie. Psihologul clinician Luminița Tăbăran explică profilul de risc astfel: „Atunci când există deja fragilități la nivel psihic cu istoric de tulburări de alimentație, perfecționism rigid, anxietate legată de corp, mâncat compulsiv, rușine, ruminații unele medicamente pot întreține sau accentua o preocupare excesivă pentru greutate, alimentație și «control»”
Potrivit Lyla, semnele care arată că slăbitul începe să preia controlul includ numărarea strictă a caloriilor sau macronutrienților, evitarea meselor în oraș, ritualurile alimentare și vinovăția după masă. Luminița Tăbăran atrage atenția și asupra momentului în care această preocupare devine obsesivă: „Când știm că slăbitul și implicit obținerea unei stări de bine devine obsesie? Primul indiciu este cântarul, care devine «judecătorul» zilei: dacă scade, e bine; dacă nu, apare devalorizarea personală. Al doilea semn este controlul alimentar și nu se mai ține cont de semnalele reale, respectiv foamea, crescând rigiditatea comportamentului alimentar”
Specialiștii care lucrează cu tulburări de alimentație spun că văd deja cazuri în care tratamentul a reactivat comportamente vechi sau a declanșat altele noi. Brad Smith, director medical al The Emily Program, spune că a întâlnit persoane cărora li s-au prescris aceste medicamente și „au ajuns pe o pantă alunecoasă”, revenind la simptome și comportamente specifice tulburărilor de alimentație. El a observat și cazuri fără istoric anterior. Despre amploarea situației, evaluarea sa este clară: „A depășit deja tot ce am văzut în trecut. Cu siguranță au avut un impact mult mai mare decât oricare dintre substanțele anterioare.”
Zoe Ross-Nash, psiholog clinician, explică faptul că greața poate duce la un consum mai mic de alimente, iar uneori și la eliminarea a ceea ce a fost mâncat, iar aceste comportamente pot fi apoi „întărite” de efectul medicamentului. Dr. Thea Gallagher, psiholog clinician la NYU Langone, avertizează că, atunci când o persoană este subponderală, situația poate accentua dismorfia corporală și agrava problemele pe termen lung. Sarah Davis, psihoterapeut, spune că începerea și oprirea medicației au fost „puncte de cotitură majore” pentru unii clienți ai ei, mai ales când suprimarea poftei de mâncare a fost urmată de revenirea ei și de teama de a pune kilogramele la loc.
OMS recomandă folosirea medicamentelor GLP-1 în tratamentul obezității doar ca parte dintr-o abordare mai largă, care să includă alimentație sănătoasă, activitate fizică și monitorizare medicală. Totuși, ghidul publicat la sfârșitul anului trecut arată că datele despre eficacitatea și siguranța pe termen lung sunt încă limitate. Luminița Tăbăran recomandă rezolvarea dificultăților emoționale care pot sta la baza mâncatului compulsiv înaintea unei diete de slăbit și cere sprijin de la medic și psiholog sau terapeut cu experiență în tulburări de alimentație atunci când apar comparații constante, ținte nerealiste sau gânduri intruzive. Mesajul ei rămâne unul practic: pași mici, siguri, blândețe și consecvență.
