Balonarea, crampele abdominale sau diareea apărute după anumite mese pot fi semnele unei intoleranțe alimentare, o reacție diferită de alergia alimentară. Confuzia dintre cele două este frecventă, însă mecanismul care le declanșează este distinct. Intoleranțele sunt reacții adverse care nu implică, de regulă, sistemul imunitar, ci apar atunci când organismul nu poate digera, absorbi sau metaboliza corespunzător anumite alimente.
Diferența esențială se reflectă în simptome. În cazul unei intoleranțe, manifestările sunt de obicei digestive, precum balonarea sau modificările tranzitului intestinal, și rareori pun viața în pericol. În schimb, o alergie alimentară implică sistemul imunitar și poate provoca reacții severe, de la urticarie, umflarea buzelor sau a feței și dificultăți de respirație până la șoc anafilactic.
Cele mai cunoscute forme de intoleranță includ cea la lactoză, malabsorbția unor carbohidrați precum fructoza sau sensibilitatea la anumiți compuși alimentari. O categorie aparte este sensibilitatea la gluten, al cărei diagnostic necesită mai întâi excluderea bolii celiace și a alergiei la grâu. Cauzele variază de la un deficit enzimatic, cum este cel de lactază în intoleranța la lactoză, la o absorbție incompletă a unor zaharuri.
Stabilirea unui diagnostic corect se face doar în cabinetul medical, nu pe baza unor liste găsite online. Procesul implică analiza istoricului alimentar și a legăturii dintre simptome și mesele consumate. Medicul poate recomanda un jurnal alimentar sau diete de eliminare controlate pentru a identifica alimentul problematic Lyla. Nu există un test universal valabil pentru toate intoleranțele alimentare, iar testele alergologice cutanate sau cele de sânge (IgE specifice) sunt utile doar pentru diagnosticarea alergiilor, nu a intoleranțelor digestive.
Abordarea terapeutică este personalizată în funcție de cauză și de tipul intoleranței. Uneori, este suficientă reducerea cantității de aliment consumat până la pragul individual de toleranță. În alte situații, soluția poate consta în utilizarea unor produse speciale, cum ar fi cele fără lactoză, sau a unor suplimente cu enzime, precum lactaza. Există și cazuri, precum boala celiacă, în care excluderea alimentului respectiv din dietă trebuie să fie permanentă.
