Enterocolita apare frecvent vara și, deși multe episoade au o evoluție ușoară, pericolul real este deshidratarea. Diareea, crampele abdominale și vărsăturile nu ar trebui privite ca un simplu disconfort de sezon, mai ales atunci când este vorba despre copii mici, femei însărcinate, persoane în vârstă sau oameni cu imunitatea slăbită. Problema majoră nu este doar numărul scaunelor, ci pierderea de apă și electroliți, adică sodiu, potasiu și clor. Când aceste pierderi devin importante, pot apărea oboseala, amețelile, crampele musculare, scăderea tensiunii arteriale și, în forme grave, chiar șocul hipovolemic.
Boala reprezintă o inflamație a intestinului subțire și a colonului. Poate fi provocată de infecții virale, precum norovirusul și rotavirusul, de bacterii ca Salmonella, E. coli, Campylobacter și Shigella, dar și de paraziți, între care Giardia intestinalis și Entamoeba histolytica. Mai rar, enterocolita poate apărea după administrarea unor medicamente, după consumul de alimente contaminate sau în contextul unor boli inflamatorii intestinale.
Vara, riscul crește din cauza alimentelor păstrate la temperaturi nepotrivite, condiții în care bacteriile se multiplică mai ușor. Printre produsele care cer atenție se află carnea, produsele lactate, preparatele cu ouă, cremele pentru prăjituri, maioneza și fructele de mare. Acest lucru este important mai ales în timpul călătoriilor, la picnic sau atunci când este cumpărată mâncare gata preparată. Dacă astfel de alimente au stat mult la cald, riscul nu mai este unul teoretic. Potrivit Lyla, cauzele cele mai frecvente sunt infecțioase, iar în colectivități precum creșele și grădinițele episoadele digestive nu ar trebui tratate cu superficialitate. Igiena personală și cea alimentară rămân primele măsuri de protecție în lunile călduroase.
Simptomele pot începe cu diaree ușoară și crampe abdominale, dar se pot agrava până la febră mare, vărsături și scaune cu sânge. Când apar vărsături repetate, febră mare sau sânge în scaun, situația nu mai seamănă cu o indigestie banală. La fel se întâmplă și când starea generală se deteriorează clar, prin amețeli, slăbiciune accentuată și crampe musculare. Pentru copii mici, vârstnici, gravide și persoanele cu sistem imunitar slăbit, riscul de deshidratare este mai mare, iar toleranța organismului este mai redusă.
Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor și a istoricului, iar în formele severe pot fi necesare analize de sânge, coprocultură sau examen coproparazitologic. Acest lucru contează deoarece tratamentul diferă în funcție de cauză. Una dintre cele mai frecvente greșeli este autotratamentul nepotrivit. Antibioticele luate fără recomandarea medicului pot prelungi boala în loc să o rezolve. Tratamentul se concentrează pe hidratare și, în funcție de cauză, poate include antidiareice, antivomitive, probiotice sau, în cazurile bacteriene severe, antibiotice, dar numai la recomandarea medicului.
În formele ușoare, primul pas este hidratarea, tocmai pentru a compensa pierderile de apă și electroliți. Totodată, în faza acută trebuie evitate mesele grele și alimentele bogate în fibre crude. Dacă apar oboseală accentuată, amețeli, crampe musculare, scăderea tensiunii, febră mare, vărsături sau scaune cu sânge, consultul medical nu ar trebui amânat. O evaluare făcută la timp poate scurta boala și poate preveni spitalizarea.
