Ceaiul de anghinare este căutat de mulți români care vor un sprijin natural pentru ficat, însă efectele sale trebuie înțelese corect. Planta conține cinarină și acid clorogenic, substanțe active cunoscute pentru stimularea secreției biliare și pentru susținerea digestiei. Cu toate acestea, infuzia nu poate fi privită ca un tratament pentru boli hepatice severe. Rolul său este unul adjuvant, limitat la susținerea funcțiilor digestive și hepatice.
Anghinarea, cunoscută în botanică sub numele de Cynara scolymus, are un profil fitochimic studiat de mult timp. Efectele sale se bazează în principal pe cinarină, acid clorogenic și polifenoli. Cinarina influențează metabolismul lipidelor, reducând producția internă de colesterol și favorizând eliminarea acestuia prin bilă. Acidul clorogenic acționează ca antioxidant și limitează efectele radicalilor liberi asupra membranelor celulare, iar polifenolii completează acest mecanism de protecție.
Consumul constant de extracte din Cynara scolymus a fost asociat, în analize de laborator, cu scăderea colesterolului total, mai ales a fracțiunii LDL. Acest efect nu apare imediat, ci după mai multe săptămâni de administrare susținută. În schimb, la nivel digestiv, beneficiile pot apărea mai rapid. Infuzia poate ameliora balonarea, senzația de greutate după mese și flatulența, prin stimularea sucurilor gastrice și relaxarea musculaturii netede a tubului digestiv.
Potrivit informațiilor publicate de Jurnalulnational, cinarina are și o acțiune directă asupra bilei. Mai întâi stimulează hepatocitele să producă un volum mai mare de bilă, efect numit coleretic. Apoi favorizează contracția colecistului și evacuarea lichidului biliar în duoden, prin acțiune colagogă. Din acest motiv, planta este recomandată frecvent ca adjuvant în colecistită și în dischinezia biliară, cunoscută popular ca bilă leneșă. Un drenaj biliar corect poate reduce riscul de inflamație și de formare a mâlului biliar.
Frunzele de anghinare au și un rol antioxidant, util pentru protejarea celulei hepatice în contextul unei alimentații moderne, al consumului de alcool sau al tratamentelor medicamentoase de durată. Infuzia poate fi inclusă în protocoalele naturiste pentru steatoza hepatică, adică ficat gras. Totuși, limitele sunt clare. Ceaiul nu vindecă afecțiunile hepatice grave. Ciroza produce cicatrici definitive pe ficat, iar hepatitele virale provocate de virusurile B sau C necesită tratamente antivirale prescrise de medic. Infuzia nu elimină virusul și nu poate reface un ficat cirotic.
Cum se prepară corect
Pentru o infuzie eficientă, se folosesc 5 până la 7 grame de plantă uscată și mărunțită la 200 până la 250 mililitri de apă. Apa trebuie să fie clocotită și se toarnă peste plantă într-un vas de sticlă sau porțelan. Recipientul se acoperă imediat, iar timpul de infuzare trebuie să fie între 10 și 15 minute. Dacă frunzele sunt fierte direct, acidul clorogenic și polifenolii se degradează termic. Dacă apa nu este suficient de fierbinte, cinarina nu se extrage corespunzător. La final, lichidul se strecoară printr-o sită fină.
