Lectura de seară alături de un copil poate fi un moment de liniște, dar formatul în care este citită povestea schimbă felul în care cei mici se raportează la text. Pe tabletă, interactivitatea poate muta atenția de la firul narativ spre butoane, animații și sunete, ceea ce influențează modul în care copilul înțelege povestea.
Cercetările citate de Ying Xu, profesor asistent la Harvard Graduate School of Education, arată că ebookurile îi pot ține ocupați pe copii, fără să îi conecteze neapărat la mesajul textului. Dacă apăsarea pe ecran ajunge să conteze mai mult decât urmărirea poveștii, lectura nu îi mai sprijină în dezvoltarea atenției. „Ebookurile sunt mult mai încărcate decât cărțile tipărite. Dacă un copil ține în mână o carte, singurul lucru pe care îl poate face este să citească textul și să înțeleagă povestea. Ebookurile deschid multe oportunități, dar sunt și o sursă de distragere a atenției”, a explicat Ying Xu.
Atunci când au posibilitatea să asculte cartea în loc să o citească pe ebook reader, cei mai mulți copii aleg varianta audio. Alții preferă să apese pe elementele interactive. Rămâne însă discutabil cât de mult îi ajută aceste interacțiuni să înțeleagă textul și să își dezvolte abilitatea de a citi, pentru că ocolesc tocmai partea esențială: efortul de a urmări și imagina povestea.
Pentru copiii mici, formatul fizic este recomandat la început, pentru a evita suprapunerea de stimuli digitali peste firul narativ. Ioana Alexandra Șomîtcă, specialist în educație și fondatoarea Empowered Romania, spune că alegerea depinde de vârsta copilului, de modul de folosire și de calitatea interacțiunii create. „Cărțile electronice nu sunt, în sine, nici bune, nici rele. Impactul lor depinde de vârsta copilului, de modul în care sunt utilizate și de calitatea interacțiunii pe care o creează. Pentru copiii foarte mici, cartea tipărită rămâne, în general, varianta cea mai potrivită, deoarece implică o experiență senzorială completă și favorizează atenția susținută, explorarea și relația directă cu adultul”, a declarat Ioana Alexandra Șomîtcă pentru „Adevărul”.
Potrivit Lyla, problema nu este ecranul în sine, ci momentul în care elementele digitale ajung să fie mai interesante decât povestea. Funcții precum fonturile mai mari, citirea asistată sau evidențierea cuvintelor pot fi un sprijin pentru copiii cu dificultăți de citire. În schimb, animațiile și jocurile pot întrerupe concentrarea exact în punctul în care copilul are nevoie de răbdare. „Lectura presupune un ritm lent, răbdare și capacitatea de a rămâne concentrat asupra unei singure activități. Dacă experiența este întreruptă constant de stimuli suplimentari, copilul poate avea dificultăți în a-și menține atenția asupra firului narativ și în a construi reprezentări mentale ale poveștii”, a adăugat Ioana Alexandra Șomîtcă.
Lipsa intervențiilor vizuale și sonore de pe pagina tipărită poate fi un avantaj pentru copilul mic, pentru că îi permite să descopere textul în propriul ritm. Ebookurile nu sunt excluse, mai ales când sunt folosite complementar cu volumele tipărite și cu implicarea părinților. Diferența este dată de felul în care este folosită tehnologia și de cât de prezent rămâne adultul în timpul lecturii.
Atunci când părintele citește împreună cu copilul, pune întrebări, discută despre personaje și îl încurajează să își imagineze continuarea, lectura contribuie la dezvoltarea limbajului, atașamentului, empatiei și gândirii critice. Tableta poate cel mult să completeze această prezență, nu să o înlocuiască.
Lectura are efecte și dincolo de relația dintre părinte și copil. Conform unui studiu realizat de Universitatea din Sussex, doar șase minute de lectură pot reduce nivelul de stres cu până la 68%. Studii ale Rush University Medical Center au asociat cititul constant cu un declin mai lent al memoriei la vârsta a treia, iar cercetătorii de la Universitatea Yale au constatat că persoanele care citesc regulat au, în medie, o speranță de viață mai mare.
În același timp, există îngrijorări legate de utilizarea excesivă a rezumatelor generate automat de inteligența artificială. Această practică riscă să reducă, pe termen lung, exercițiul gândirii critice și al înțelegerii profunde a textului.
