O echipă internațională de cercetători a identificat cea mai veche dovadă arheologică datată direct pentru folosirea psihoactivă a canabisului, într-un mormânt princiar scitic din sudul Siberiei. Descoperirea mută discuția din zona indiciilor spre una mult mai solidă: urmele nu vin doar din semințe, ci și din păr uman vechi de aproximativ 2.800 de ani.
Din echipă fac parte și cercetători de la Berna și Institutul Max Planck.
Rezultatele au fost publicate în revista Science, cu DOI 10.1126/science.aeg3800.
Cercetătorii au recuperat din mormânt circa 1.000 de semințe de canabis. Șase dintre ele au fost datate direct prin radiocarbon, iar împreună cu celelalte rezultate cronologice plasează depunerea lor la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.
Analiza părului a adus dovada care lipsea
Arheologia are o problemă veche aici: florile, frunzele și rășina de canabis se degradează ușor, așa că modul în care planta era folosită în preistorie rămâne greu de demonstrat. Se știe că oferea și ulei sau fibre, nu doar efecte medicinale ori psihoactive.
De această dată, piesa decisivă a venit din camera mortuară centrală. Echipa a analizat mostre de păr uman prin mai multe metode, inclusiv spectrometrie de masă de înaltă rezoluție, și a găsit în mai multe probe semnale clare compatibile cu cannabinolul, prescurtat CBN. Acest compus apare, printre altele, prin oxidarea THC-ului, principala substanță intoxicantă din canabis. În plus, au apărut și semnale slabe compatibile cu THC.
Analiza părului nu permite însă stabilirea fiabilă a cantității consumate și nici dacă acești compuși au ajuns în organism prin inhalare sau ingestie.
Combinarea resturilor vegetale cu urmele chimice din corpul uman face ca acest caz să iasă în evidență. Semințele descoperite provin probabil de la plante sălbatice, iar asocierea lor cu markerii moleculari din păr oferă cea mai veche dovadă arheologică datată direct a folosirii canabisului pentru proprietățile sale intoxicante.
Descoperirea nu arată cât THC conțineau plantele de atunci și nici dacă erau selectate sau cultivate pentru concentrații mai mari de compuși activi.
Dr. Gino Caspari a mai declarat: „Acest studiu este deosebit de revelator deoarece combină analiza resturilor vegetale cu urmele moleculare din corpul uman”.
„Urmele moleculare din păr și semințele de canabis provin din același mormânt și sugerează că canabisul a fost folosit pentru proprietățile sale intoxicante”, a mai spus Caspari.
Mormântul princiar indică un ritual funerar amplu
Mormântul aparținea unor membri de rang înalt ai societății scitice, o cultură ecvestră a stepei eurasiatice. Aici, canabisul nu apare izolat, ci ca parte a unui ansamblu funerar foarte elaborat.
„Semințele arată că canabisul a jucat un rol important în ritualurile din jurul înmormântării”, a explicat cercetătorul.
Contextul ritualic este susținut și de alte descoperiri din același loc. Într-o cercetare anterioară, echipa găsise rămășițele a 18 cai așezați pe movila funerară. Între timp au apărut alte câteva zeci de sacrificii de cai, alături de oase umane împrăștiate.
„În acest mormânt princiar, înmormântările au fost însoțite de sacrificii ample de cai și, cel mai probabil, și de sacrificii umane”, a adăugat el.
Tehnologia schimbă și întrebările pe care arheologia le poate lămuri
Rezultatul contează mai ales prin felul în care a fost obținut. Datarea cu radiocarbon a fixat momentul în timp, iar analiza moleculară a părului a legat prezența plantei de contactul direct cu organismul uman. Asta diferențiază descoperirea de alte cazuri în care semințele sau resturile vegetale puteau indica mai multe utilizări.
Există și un reper util din situri mai târzii din Asia Centrală, unde au fost găsite reziduuri chimice de canabinoizi în vase și pe pietre încălzite. Acolo, indiciile arătau clar spre inhalare. Noul mormânt din Siberia de Sud merge mai departe prin faptul că păstrează urme moleculare chiar în corpul uman.
„Am început deja secvențierea unora dintre probele de plante. Conservarea ADN-ului este excelentă în acest caz. Acest lucru ne va ajuta să aflăm în curând mai multe despre istoria domesticirii și răspândirii acestei culturi”, a spus Caspari.
