Scriitorul zimbabwian Simbarashe Kundizeza a fost acuzat că ar fi recurs la inteligență artificială (AI) după ce povestirea sa, „The Blue Fighter”, i-a adus pe 6 octombrie Premiul Caine pentru literatură africană, de 10.000 de lire sterline. El a respins acuzația și a afirmat că textul îi aparține în întregime.
Controversa a pornit de la evaluarea unui program: potrivit CNN, The Atlantic a scris că Pangram clasificase aproape tot textul drept produs de AI. Verdictul detectorului nu demonstrează însă că scriitorul a utilizat tehnologia. Instrumentele de acest fel pot eticheta greșit și opere scrise de oameni.
Precizia promisă de Pangram este contestată de cercetări
Companiile care dezvoltă detectoare încearcă să separe textele umane de cele generate automat. Rezultatele pot fi însă contradictorii, părtinitoare sau imprevizibile, într-un moment în care cititorii, editorii și membrii juriilor întâmpină dificultăți tot mai mari în a face această distincție.
Pangram susține că dă greș într-un singur caz din 10.000. Un studiu din 2025 a găsit însă erori în 2% dintre documentele examinate. Alte cercetări au semnalat un risc pentru autorii a căror limbă maternă nu este engleza: textele lor pot fi clasificate greșit ca fiind generate automat.
Spre deosebire de plagiat, folosirea AI este dificil de probat. Un rezultat automat poate alimenta o acuzație fără să furnizeze dovezi concludente despre felul în care a fost realizat manuscrisul.
Procedeele literare invocate ca indicii existau înaintea AI
În mai, Pangram a intrat în atenție în cazul lui Jamir Nazir. Cei care îl acuzau pe scriitor au susținut că povestirea sa The Serpent in the Grove, premiată de Commonwealth Foundation, ar fi fost scrisă cu AI. Ei au invocat evaluarea detectorului, care o clasificase drept generată integral cu AI. Folosirea tehnologiei rămâne neconfirmată.
Unii cititori au considerat suspect stilul elaborat al povestirii. Printre presupusele indicii invocate s-au aflat:
- Utilizarea excesivă a liniilor de pauză.
- Construcțiile de tipul „Nu este X, ci Y”.
- Descrierile grandilocvente.
- Enumerările alcătuite din trei elemente.
Aceste procedee se întâlneau deja în literatura scrisă de oameni, din care modelele AI au învățat să genereze texte. Prezența lor nu stabilește cine a scris o operă.
„Textele proaste generate de AI sunt aproape imposibil de deosebit de textele proaste scrise de oameni, pentru că inteligența artificială a fost antrenată pe texte proaste”, spune scriitorul Patrick Nathan despre dificultatea de a diferenția cele două tipuri de texte.
Creatorii detectorului vor să reducă efortul de verificare a manuscriselor
„Încercăm să reducem o parte dintre efectele negative provocate de aceste modele puternice de inteligență artificială”, a declarat Max Spero, directorul general și fondatorul Pangram, explicând obiectivul platformei.
Spero, care se descrie ca un cititor pasionat, susține că instrumentul poate proteja revistele și publicațiile literare. Explicația sa privește felul în care acestea primesc și selectează textele.
„Multe dintre aceste publicații sunt inundate de manuscrise, deoarece îi plătesc pe autorii pe care îi publică și nu percep taxe pentru trimiterea textelor. Inteligența artificială creează stimulente perverse, pentru că face producerea textelor aproape gratuită. Scopul nostru este să reducem efortul necesar pentru a identifica textele suspecte și să îi ajutăm pe oameni să înțeleagă ce a fost scris cu AI și ce nu”, a explicat el.
Suspiciunile au avut deja consecințe editoriale
În ultimele luni, acuzațiile privind folosirea AI au fost urmate de decizii care au afectat publicarea unor cărți și participarea la premii:
Editura Hachette a renunțat la lansarea romanului Miei Ballard în Statele Unite. Cercetători au estimat că romanul „Daggermouth” ar conține 60% text generat cu AI. Estimarea nu reprezintă o probă concludentă privind redactarea cărții.
Într-un alt caz, suspiciunile au dus la pierderea unui contract editorial în valoare de două milioane de dolari.
Thélyson Orélien a fost scos de pe lista lungă a premiului Goncourt pe fondul suspiciunilor de utilizare a AI.
Reputația autorilor poate fi afectată inclusiv atunci când aceștia contestă acuzațiile. Fără o verificare infailibilă, unii scriitori ajung să prezinte ciorne și istoricul modificărilor manuscriselor pentru a susține că operele sunt ale lor. Expunerea acestor documente ridică, la rândul ei, problema confidențialității procesului de scriere.
