Persoanele lăsate fără răspuns pot subestima disconfortul celui care le ignoră mesajele. O cercetare despre ghosting arată această diferență de percepție, dar și limitele unui mesaj scurt de clarificare: beneficiul observat într-un experiment nu s-a confirmat pentru întregul grup în conversații online reale.
„Există persoane care citesc un mesaj și se gândesc la el mult mai mult decât ne-am imagina. Îl lasă deoparte, încearcă să găsească o formulare potrivită și își spun că vor răspunde atunci când se vor simți mai liniștite”, a declarat Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, pentru „Adevărul”.
Ghostingul desemnează oprirea comunicării fără vreo explicație. Uneori, cineva alege astfel să rupă relația; alteori, absența este temporară, dar omul care așteaptă o înțelege ca pe un sfârșit.
Cele trei experimente arată rezultate diferite
Cercetarea semnată de Sophia Li, Coral Zheng și Juliana Schroeder, prezentată de publicația PsyPost la 13 octombrie 2026, a urmărit cum percep situația oamenii aflați de fiecare parte a unei conversații întrerupte:
În primul experiment, 195 de adulți au povestit experiențe în care fie nu răspunseseră, fie fuseseră ignorați. Pe scala de la 1 la 5, disconfortul declarat de cei care tăcuseră a fost de 2,27. Cei rămași în așteptare îl estimau la numai 1,56. Distanța dintre percepții era mai mare atunci când absența răspunsului fusese neintenționată.
Al doilea experiment a implicat 601 participanți. Un mesaj care exprima regretul și imposibilitatea de a vorbi în acel moment a micșorat diferența dintre emoțiile anticipate de cele două persoane. Totodată, destinatarul avea o tendință mai redusă de a se considera vinovat.
În al treilea experiment, participanții au purtat conversații reale online. Efectul nu a fost confirmat pentru grupul complet; diferența dintre percepții s-a regăsit numai într-o analiză suplimentară, restrânsă la cei care își considerau experiența drept ghosting.
Claritatea presupune și respectarea promisiunii de a reveni
Dacă ai amânat un răspuns, poți relua legătura spunând că ai nevoie de timp, fără să porți pe loc o discuție lungă.
Condiția este ca revenirea promisă să se întâmple. Astfel, cel care se retrage poate avea spațiu, iar celălalt primește o explicație în loc să fie nevoit să ghicească.
La rândul său, persoana ignorată poate spune că tăcerea îi provoacă suferință și poate cere mai multă predictibilitate în comunicare. Psihologul subliniază că înțelegerea dificultăților celuilalt nu obligă la tolerarea nelimitată a repetării lor.
Amânarea poate face răspunsul tot mai greu
O explicație incomodă, perspectiva de a dezamăgi sau o discuție pentru care persoana nu se simte pregătită pot declanșa evitarea. Amânarea aduce pe moment ușurare, explică psihologul.
Despre dificultatea revenirii după această pauză, specialista adaugă: „Cu trecerea timpului, povara mesajului devine tot mai mare. Ceea ce putea fi spus firesc în aceeași zi ajunge, după o săptămână, să necesite și o explicație pentru absență. Apare vinovăția, apoi rușinea, iar omul începe să se teamă de felul în care va fi primit dacă revine”
Apropierea poate fi resimțită ca un risc
Gabriela Marc leagă unele reacții de retragere de experiențele din primii ani de viață. Dacă exprimarea emoțiilor era întâmpinată cu respingere sau reproșuri, discuțiile dificile pot ajunge să fie percepute drept amenințări pentru relație.
Despre vulnerabilitatea din spatele acestei reacții, ea spune: „Cred că una dintre cele mai profunde rădăcini ale acestei tăceri este frica de a fi părăsit atunci când îndrăznim să fim vulnerabili”
De aici pot apărea și interpretări opuse ale unei întâlniri reușite ori ale unei conversații personale. Pentru unul dintre cei implicați, momentul aduce siguranță și apropiere. Celălalt poate rămâne cu neliniștea că s-a expus prea mult și că tocmai persoana devenită importantă îl poate răni, explică psihologul.
Specialista descrie și atașamentul evitant: persoanei îi este greu să își exprime nevoile afective și păstrează distanța când simte că apropierea îi amenință autonomia.
Aceste explicații au însă limite. Gabriela Marc precizează că o dispariție poate însemna și pierderea interesului, evitarea unei despărțiri explicite sau căutarea validării oferite de începutul relației.
Revenirile afectuoase pot lăsa întrebările nerostite
Pentru cel rămas în așteptare, lipsa unei explicații poate declanșa o verificare repetată a propriilor mesaje: dacă a greșit cu ceva, dacă a spus ceva nepotrivit, dacă apropierea fusese reală.
Când celălalt reapare afectuos și ulterior dispare iar, ușurarea revederii poate împiedica discutarea absenței. Potrivit psihologului, persoana se poate teme că va strica momentul, că va părea prea sensibilă sau că va provoca încă o retragere.
Gabriela Marc recomandă ca intensitatea apropierii să nu fie confundată cu putința de a susține relația. Contează mai mult consecvența comunicării și reacția fiecăruia când află că a provocat suferință.
Despre ce poate oferi o explicație sinceră chiar și la despărțire, Gabriela Marc conchide: „Sinceritatea nu garantează că o relație va continua. Uneori celălalt nu poate oferi ceea ce avem nevoie, uneori sentimentele sunt diferite, iar alteori drumurile oamenilor se despart. Chiar și atunci, adevărul spus cu grijă îi oferă celuilalt posibilitatea de a înțelege ce s-a întâmplat, de a-și trăi durerea și de a merge mai departe fără să transforme absența noastră într-o îndoială nesfârșită despre propria valoare”
„Am citit mesajul tău și îmi pasă, dar acum mă simt copleșit. Am nevoie de puțin timp și vreau să revin la conversația asta”, a declarat Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, propunere formulată pentru „Adevărul”.
