Un bărbat de 42 de ani cu tetraplegie completă și-a recăpătat capacitatea de a-și mișca mâinile, de a se hrăni singur și de a simți atingerile cu ajutorul unui sistem neuroprotetic numit „dublu bypass neural”. Față de sistemele anterioare de interfață creier-computer, noua soluție nu a restabilit doar unele mișcări, ci a menținut recunoașterea mișcărilor intenționate ale mâinii timp de peste 5 luni fără reantrenare repetată.
În plus, sensibilitatea tactilă apărută la încheietura mâinii a continuat mai mult de 2 luni după oprirea stimulării. În cazul leziunilor măduvei spinării, miza este una directă, pentru că acestea reprezintă o cauză principală a paraliziei, iar în mai mult de jumătate dintre situații provoacă tetraplegie, cu afectarea mișcării brațelor și picioarelor.
Rezultatul obținut în acest caz a depășit o simplă recuperare parțială. Pacientul a ajuns să își poată duce ambele mâini la față, să deschidă și să închidă mâna, să bea dintr-o cană, să se hrănească singur și să își controleze priza atunci când manipula obiecte delicate.
Sistemul neuroprotetic a fost dezvoltat de Chad Bouton, cercetător, împreună cu colegii săi. Acesta citește semnalele cerebrale asociate intenției de mișcare și trimite stimulare țintită către măduva spinării și către cortexul somatosenzorial primar, regiunea din creier implicată în percepția tactilă. În varianta parțială, doar stimularea măduvei spinării a îmbunătățit capacitatea pacientului de a-și îndoi coatele. Astfel, el a putut să își ducă ambele mâini la față, un progres concret față de starea de tetraplegie completă.
Cu sistemul complet, controlul mișcărilor a avansat până la gesturi necesare în activitățile zilnice, inclusiv băutul și hrănirea. Rezultatele au fost obținute într-un studiu clinic pe un singur pacient și sunt relatate, potrivit Jurnalulnational, într-un articol semnat de Santosh Chandrasekaran și colaboratorii săi, publicat în 2026 în Nature Medicine. Publicarea în această revistă științifică din grupul Nature susține importanța științifică a rezultatului.
Pentru un pacient cu paralizie severă, beneficiul practic este recâștigarea independenței în gesturi elementare, precum ridicarea mâinilor, prinderea unui obiect, controlul forței cu care este ținut și posibilitatea de a mânca fără ajutor. Un al doilea câștig, atins rar de tehnologiile anterioare, este revenirea unei forme de sensibilitate tactilă.
Tehnologia are însă și limite clare în stadiul actual. Sunt necesare teste suplimentare pe mai mulți pacienți, cu leziuni diferite, iar dispozitivul este în prezent extrem de specializat și are nevoie de personal instruit pentru operare. Studiul nu indică un termen pentru comercializare și nici costul procedurii sau al sistemului. Sensibilitatea tactilă dobândită la încheietura mâinii a persistat timp de peste 2 luni după oprirea stimulării.
