În inima Romei funcționează cel mai mic stat din lume, întins pe numai 44 de hectare, adică aproximativ 0,44 kilometri pătrați. Deși are un teritoriu extrem de redus, dispune de propriul aparat de stat, de o armată, de un sistem feroviar independent și aplică zero taxe pe venit pentru angajați. Populația sa nu trece niciodată de 850 de rezidenți, iar cetățenia este legată strict de funcția ocupată, fiind pierdută automat la încheierea contractului de muncă.
Acest teritoriu este o enclavă aflată integral în interiorul orașului Roma, fără ieșire la mare și fără granițe cu alte state europene. Italia înconjoară complet acest spațiu, iar delimitarea sa este marcată de zidurile istorice care au avut cândva rol de apărare militară. În zona publică deschisă, trecerea dintr-o jurisdicție în alta este aproape insesizabilă și este indicată prin linia albă trasată pe pavajul din Piața Sfântul Petru. Turiștii o trec zilnic fără controale vamale, pașapoarte sau filtre de securitate națională. Spațiul limitat a impus o organizare strictă, astfel că edificiile administrative coexistă cu muzeele și lăcașurile de cult, iar accesul oficial se face prin porți masive supravegheate permanent de ofițeri înarmați.
Statul modern a fost înființat oficial la 11 februarie 1929, prin Tratatele de la Lateran semnate între reprezentanții pentru Sfântul Scaun și statul italian. Acordul a pus capăt unei perioade de incertitudine juridică și a recunoscut suveranitatea noului teritoriu independent, oferindu-i protecție față de legile externe. Potrivit informațiilor prezentate de Jurnalulnational, sistemul politic intern funcționează ca o monarhie absolută electivă condusă de Papa. Autoritatea decizională totală este preluată imediat după votul colegiului închis de electori, fără mandate cu durată fixă. Nu există parlament ales prin vot popular și nici campanii electorale civile.
Regulile demografice sunt la fel de neobișnuite. Populația totală estimată rămâne constant în intervalul 750 și 850 de rezidenți, iar numărul exact se modifică lunar în funcție de numiri și pensionări. Vârsta medie este foarte ridicată, iar segmentele demografice tinere lipsesc pe termen lung. Cetățenia nu poate fi obținută prin naștere sau moștenire. Ea este acordată exclusiv în baza funcției diplomatice sau clericale deținute în structura de stat. Documentele de identitate sunt emise pentru cardinali, diplomați trimiși la post și personal militar activ.
Rata natalității este menținută la nivelul zero, deoarece în interiorul zidurilor nu există maternități și nici infrastructură medicală pentru nașteri. Când un oficial își încheie mandatul, pașaportul îi este anulat imediat, iar familia unui militar își pierde și ea statutul temporar de rezident odată cu finalizarea misiunii capului de familie. Dacă persoana nu mai are altă cetățenie, legea prevede acordarea cetățeniei italiene pentru a evita apatridia.
Economia acestui stat are un model necomercial. Nu exportă bunuri industriale, nu produce tehnologie de consum și nu are resurse naturale exploatabile. Funcționarea sa se bazează pe donațiile internaționale cunoscute sub numele de Obolul Sfântului Petru, pe veniturile din vânzarea de timbre poștale, monede și suveniruri oficiale, dar și pe încasările generate de taxele de intrare la Muzeele Vaticane. Milioane de vizitatori plătesc anual bilete de acces, iar aceste fonduri susțin salariile și lucrările de întreținere. Pentru angajați, avantajul major rămâne absența totală a taxelor pe venit, ceea ce face sistemul fiscal extrem de favorabil pentru rezidenți.
