Primele semne ale bolii Alzheimer ar putea apărea mai devreme decât se credea, iar uitarea nu ar fi neapărat primul indiciu. O cercetare publicată în revista Nature Communications de oamenii de știință de la Texas A M Health arată că flexibilitatea cognitivă redusă, adică dificultatea de a te adapta la schimbări, poate fi observată cu luni înaintea problemelor de memorie.
Concret, atenția se mută de la întrebarea clasică legată de pierderea memoriei la o schimbare mai greu de sesizat: cât de ușor reușește cineva să își modifice o regulă, un obicei sau o modalitate de acțiune atunci când contextul o cere. Studiul a fost făcut pe un model animal de boală Alzheimer numit 5xFAD, astfel că rezultatele nu pot fi folosite ca diagnostic pentru viața de zi cu zi, însă oferă un indiciu important despre ce ar putea fi investigat mai devreme.
Modelele animale 5xFAD dezvoltă plăci de beta-amiloid, una dintre caracteristicile esențiale întâlnite la pacienții umani. În testele de „învățare prin inversare”, animalele afectate au continuat să urmeze o regulă veche chiar și atunci când aceasta nu mai era recompensată, în timp ce animalele sănătoase s-au adaptat rapid. Potrivit informațiilor prezentate de Lyla, aceste dificultăți de flexibilitate cognitivă au apărut cu luni înainte ca animalele să manifeste deficite de memorie spațială.
Jun Wang, Ph.D., profesor de neuroștiințe la Colegiul de Medicină Naresh K. Vashisht, Universitatea Texas A M Health, a explicat: „Am constatat că această funcție a fost afectată înainte de a putea detecta deficite în memoria spațială.”
Studiul nu descrie comportamente umane concrete, așa că rezultatele nu trebuie transformate într-o listă rigidă de simptome. Direcția indicată de cercetare este însă clară: semnalul urmărit ține mai degrabă de adaptare decât de memorare. O persoană poate să nu uite neapărat lucruri, dar să întâmpine dificultăți repetate atunci când trebuie să schimbe modul în care face ceva. Poate rămâne blocată într-o variantă veche de rezolvare a unei sarcini sau poate repeta aceeași abordare chiar dacă nu mai funcționează. Un episod izolat nu este considerat semnificativ, însă un tipar persistent merită observat și menționat la o evaluare medicală, dacă va fi cazul.
Importanța identificării timpurii este majoră în Alzheimer. Jun Wang a subliniat: „Un lucru asupra căruia majoritatea oamenilor din domeniu sunt de acord este că diagnosticul precoce este extrem de important. Boala Alzheimer este progresivă. Neuronii continuă să degenereze în timp. Dacă putem identifica boala mai devreme, atunci tratamentul are o șansă mult mai mare de a ajuta.”
Cercetătorii au identificat și un posibil mecanism cerebral implicat, respectiv o activitate anormal de mare în cortexul prefrontal medial și o activitate redusă a interneuronilor colinergici, celule importante pentru învățare și adaptare comportamentală. Mai mult, o intervenție țintită care a redus activitatea excesivă a circuitului cerebral supraactiv a îmbunătățit flexibilitatea cognitivă, a restabilit modelele normale de activitate cerebrală și a redus acumularea de beta-amiloid. Beneficiile au continuat și după oprirea tratamentului.
Cel mai important aspect rămâne faptul că studiul a fost realizat pe modele animale. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă același tipar apare și la oameni. Deocamdată, nu există un test pentru publicul larg prezentat aici care să măsoare flexibilitatea cognitivă și să indice precoce Alzheimer, iar Jun Wang speră ca, în viitor, astfel de teste să completeze evaluările diagnostice deja folosite.
