Colegiul American de Cardiologie propune o nouă perspectivă asupra îngrijirii pacienților vârstnici cu boli cardiovasculare. Într-o declarație științifică recentă, organizația subliniază că tratamentul nu ar trebui să se limiteze la inimă, ci să includă menținerea funcțiilor cognitive, a mobilități și a independenței pacientului.
Această schimbare de paradigmă este necesară deoarece problemele se suprapun frecvent. Aproximativ o treime dintre pacienții consultați în clinicile de cardiologie prezintă un anumit grad de afectare cognitivă. Fragilitatea fizică afectează circa jumătate dintre persoanele în vârstă care locuiesc independent și două treimi dintre cele care sunt supuse unei intervenții coronariene percutanate. Un plan de tratament care ignoră aceste aspecte riscă să nu răspundă nevoilor reale ale pacientului, care își dorește să rămână autonom.
Noul document, intitulat „Cognitive Impairment and Frailty in Older Adults With Cardiovascular Disease: A 2026 ACC Scientific Statement” și publicat în Journal of the American College of Cardiology, analizează legăturile dintre bolile de inimă, declinul cognitiv și fragilitate. Potrivit lui Karen P. Alexander, președintele comitetului de redactare, „această declarație reconfigurează îngrijirea cardiovasculară pentru adulții în vârstă dincolo de un model tradițional centrat pe boală, către o abordare mai informată de îmbătrânire, centrată pe funcție”. Aceasta adaugă că „pentru mulți adulți în vârstă, cele mai importante rezultate nu sunt prevenirea evenimentelor cardiovasculare, ci menținerea sănătății cognitive, a funcției fizice și a independenței”. Documentul Revista Ioana propune strategii practice pentru prevenție, screening și management, care țin cont de capacitatea pacientului de a urma un tratament sau de a se recupera după o procedură.
Bolile cardiovasculare, afectarea cognitivă și fragilitatea au în comun factori de risc precum disfuncția vasculară, inflamația cronică și scăderea rezervelor fiziologice. Când apar simultan, aceste condiții influențează toleranța la medicație și recuperarea. Pentru familiile care îngrijesc un vârstnic, acest lucru înseamnă că discuția despre tratament ar trebui să includă și aspecte practice, cum ar fi menținerea memoriei, a mersului sau a rutinei zilnice.
Autorii declarației subliniază și nevoia de a include mai multe persoane în vârstă în studiile clinice din domeniul cardiovascular. Cercetările viitoare ar trebui să măsoare rezultate relevante pentru pacienți, cum ar fi păstrarea mobilității și a independenței, pe lângă evenimentele medicale clasice, precum și impactul asupra îngrijitorilor.
