Părinții care suspectează consumul de droguri trebuie să verifice întâi starea adolescentului: dacă este treaz, dacă respiră normal și dacă vorbește coerent. Când aceste condiții nu sunt îndeplinite, este necesar apelul la 112. Discuția despre ce s-a întâmplat vine după verificarea siguranței.
Simptomele de urgență cer ajutor înainte de identificarea substanței
Pierderea cunoștinței, respirația dificilă sau neobișnuită, convulsiile, confuzia accentuată și imposibilitatea de a coordona mișcările impun intervenție imediată. La fel, temperatura foarte mare, durerea toracică, senzația de lipsă de aer sau violența care pune în pericol o persoană. Apelul nu trebuie amânat pentru a afla ce anume a consumat adolescentul.
Până la sosirea echipajului medical, pașii sunt următorii:
Operatorului i se descriu simptomele, iar respirația adolescentului este verificată. Indicațiile primite trebuie urmate; oprirea respirației poate face necesară resuscitarea.
Dacă adolescentul nu este conștient, dar continuă să respire, este așezat lateral. Respirația trebuie urmărită în așteptarea ajutorului.
Nu se încearcă provocarea vărsăturilor și nu i se oferă alimente sau lichide.
Ambalajele și recipientele descoperite se păstrează pentru echipaj, numai dacă recuperarea lor nu expune pe nimeni unui risc.
Un consum recunoscut cere evaluare chiar dacă adolescentul se simte bine
Când adolescentul spune că a încercat o substanță și nu se simte rău, sunt potrivite o conversație calmă și o evaluare. Părintele are nevoie să afle ce a luat, în ce cantitate și la ce moment, inclusiv dacă au existat alcool, medicamente sau suplimente. Aceste informații îi pot fi necesare medicului.
O cantitate nu poate fi declarată sigură de către familie. Riscul este legat de substanța folosită, de doză, de asocierea cu alcool ori medicamente și de sănătatea adolescentului. Apariția simptomelor de urgență schimbă imediat prioritatea.
Părintele poate exprima dezacordul față de consum și, în aceeași conversație, disponibilitatea de a facilita îngrijirea. Evaluarea medicală sau psihologică este indicată când adolescentul confirmă consumul, când acesta se repetă ori când suspiciunea continuă.
În cazul consumului repetat, dezintoxicarea improvizată în locuință trebuie evitată. Sevrajul, adică manifestările care pot apărea la oprirea consumului, poate fi periculos în anumite situații, mai ales în cazul alcoolului. Renunțarea la opioide sau stimulente poate necesita, de asemenea, intervenție specializată.
Schimbările de comportament trebuie discutate fără acuzații
Ghidul destinat familiilor, publicat în octombrie 2025 de Ministerul Educației împreună cu agenția națională pentru politicile în domeniul adicțiilor, avertizează că un indiciu luat separat nu confirmă consumul. Atenția este necesară mai ales când apar brusc mai multe schimbări.
Retragerea din relații, abandonarea activităților preferate, iritabilitatea neobișnuită sau apatia pot fi asemenea indicii. Se adaugă somnul mult redus ori prelungit, absențele școlare și scăderea rezultatelor la învățătură. Alte schimbări pot privi banii, obiectele suspecte găsite sau aspectul pupilelor.
Manifestări asemănătoare pot avea cauze emoționale ori medicale. De exemplu, izolarea însoțită de absențe de la școală justifică mai întâi o discuție despre viața adolescentului. Părintele descrie concret ce a remarcat și îl întreabă ce se întâmplă, fără să formuleze un verdict.
Nici găsirea unui pliculeț nu stabilește cauza comportamentului. Obiectul poate fi discutat fără confruntare agresivă, iar o substanță necunoscută nu trebuie manipulată dacă există pericol. Un test pentru droguri utilizat acasă nu echivalează cu un diagnostic; medicul poate recomanda evaluarea potrivită dacă există simptome sau îngrijorarea persistă.
Conversațiile preventive pot începe în jurul vârstei de 9 ani
Agenția americană SAMHSA recomandă abordarea subiectului în jurul vârstei de 9 ani, prin discuții adaptate copilului. Sunt preferabile conversațiile scurte, reluate în timp, unei singure prelegeri. Temele pot fi efectele consumului asupra sănătății, odihnei, școlii și siguranței, fără relatări construite pentru a provoca frică.
Momentul potrivit este unul în care părintele și adolescentul sunt liniștiți. Dacă adultul este furios sau copilul pare sub influența unei substanțe, conversația se amână. Îngrijorarea poate fi exprimată fără țipete, insulte ori amenințări.
Întrebările deschise îi lasă adolescentului loc să povestească despre petrecerile colegilor și despre felul în care se simte în grup sau la școală. Discuția poate explora cum ar refuza o substanță oferită de un prieten și cum ar părăsi un loc în care resimte presiune.
Răspunsul trebuie ascultat până la capăt. Când adolescentul descrie o experiență dificilă, părintele poate întreba despre teama, supărarea ori presiunea din spatele ei. Organizația Mondială a Sănătății încurajează, într-un manual educațional despre consumul de substanțe, abordarea fără judecată, astfel încât tinerii să poată solicita sfat, ajutor și tratament fără teamă.
Refuzul de a vorbi nu trebuie întâmpinat prin forțarea unei mărturisiri. Discuția poate fi reluată într-un moment calm, cu opțiunea unei conversații cu medicul de familie, psihologul, consilierul școlar ori un adult de încredere. Limitele clare sunt compatibile cu sprijinul; amenințările și pedeapsa fizică trebuie evitate.
Evaluarea poate începe la medicul de familie sau la cabinetul școlar
În România, familia se poate adresa inițial medicului de familie ori cabinetului medical al școlii. Evaluarea poate fi solicitată și în psihiatrie pediatrică, în secții spitalicești sau în centrele pentru sănătate mintală care oferă prevenție și tratament pentru adicții.
Serviciile acestor centre sunt gratuite inclusiv pentru persoanele fără asigurare medicală, fără condiționare de domiciliu. Centrele sunt organizate în spitale publice prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147/2024 și pot asigura îngrijire medicală, servicii destinate copiilor și consiliere solicitată de reprezentantul legal al minorului.
Familia poate apela și la consilierul școlar, arată Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog (CNSMLA). Alte opțiuni sunt direcțiile și serviciile care se ocupă de asistență socială și de protecția copilului. Harta serviciilor pusă la dispoziție de instituție permite părintelui să aleagă județul și să găsească spitalele, centrele și serviciile sociale din zonă. Programul și condițiile de acces se confirmă direct la unitatea aleasă.
La programare se precizează că evaluarea privește un minor și se solicită informațiile necesare accesului. Părintele pregătește observațiile despre schimbările apărute, momentul debutului și informațiile cunoscute despre consum. După consultație, se urmează recomandările specialistului.
Instituția, subordonată Ministerului Sănătății, coordonează politicile din domeniu, dar nu acordă ea însăși tratament pacienților. În comunicatul său, identifică teama de judecata celorlalți sau de consecințe legale drept obstacol în solicitarea ajutorului și arată că intervenția mai timpurie îmbunătățește rezultatele tratamentului.
Programul elvețiano-român prevede investiții în patru centre
Un program aflat în derulare urmărește extinderea prevenirii și tratamentului dependențelor la copii și adolescenți. Finanțarea vine din a doua contribuție elvețiană, cu cofinanțare și coordonare din partea Ministerului Sănătății, operatorul programului.
Centrul național implementează programul alături de UNICEF și de două instituții din Elveția. De pregătirea specialiștilor se ocupă și Universitatea de Științe Aplicate și Arte din Lucerna, în timp ce Addiction Switzerland contribuie la prevenție și la politicile publice. Programul cuprinde:
O campanie națională destinată unui public de peste 1,2 milioane de copii și adolescenți.
Platforme de informare și prevenire accesibile pentru peste 20.000 de copii, părinți și profesori, alături de sesiuni de prevenire universală și selectivă, stabilite în funcție de nevoile identificate.
Pregătirea a peste 1.000 de profesioniști în sănătate mintală. În 2026, primii 23 de formatori, majoritatea psihiatri și psihologi, participă deja la un program de 360 de ore cu experți elvețieni.
Renovare, echipare și finanțare pentru 4 centre dedicate copiilor și adolescenților, alese prin apel public, în Ploiești, București, Deva și Timișoara.
Propuneri pentru îmbunătățirea politicilor privind adicțiile și incluziunea socială.
Instituția lucrează, împreună cu agenția națională de profil, la elaborarea unui alt proiect: campania elvețiană va fi continuată printr-o campanie națională derulată fără întrerupere timp de trei ani. Pregătirea se va extinde și la profesori, personalul din asistența socială și alți profesioniști implicați în prevenție.
Separat, programul Stare de bine, de la deziderat la rezultat aduce peste 400 de părinți la sesiuni de educație parentală pozitivă. Finanțarea vine prin Programul Sănătate, cu cofinanțare de la Ministerul Sănătății.









