Sănătatea mintală a adolescenților influențează tot mai clar viața de familie, ritmul de învățare, somnul, alimentația și felul în care tinerii își găsesc locul într-un grup. Efectele nu se opresc aici. OECD estimează că afecțiunile psihice reduc anual PIB-ul Uniunii Europene cu aproximativ 1,7%.
Un studiu publicat în JAMA Psychiatry, care a inclus peste 600.000 de adolescenți finlandezi, arată că riscul de a dezvolta tulburări psihice crește atunci când un prieten apropiat trece prin astfel de probleme. Legătura a fost observată cel mai puternic la elevii de liceu. În plus, materialul publicat de The New York Post arată că riscul a fost mai mare la adolescenții ai căror prieteni aveau o predispoziție genetică pentru astfel de afecțiuni.
Pentru părinți, concluzia nu este că orice prietenie trebuie privită cu teamă. Mai degrabă, merită urmărită dinamica grupului și felul în care adolescenții vorbesc despre tristețe, anxietate sau lipsa de speranță. Important este și ce rămâne după aceste discuții: copilul se simte mai bine sau rămâne blocat în starea negativă.
Psihoterapeutul cognitiv-comportamental Laura Găvan explică faptul că adolescența este una dintre cele mai importante etape în dezvoltarea psihologică. În această perioadă, tinerii își construiesc identitatea, își definesc valorile și caută acceptare într-un grup. Dacă în copilărie părinții sunt principala sursă de siguranță și validare, în adolescență această nevoie este împărțită tot mai mult cu prietenii. De aceea, influența grupului devine puternică și este firească din punctul de vedere al dezvoltării.
În acest context, interdicțiile de tipul „Nu te mai vezi cu fata aceea” sau „Grupul ăsta îți face rău” nu sunt soluția, spune Laura Găvan. Când părinții încearcă să controleze cu cine se vede adolescentul, există riscul ca acesta să devină mai secretos și să comunice mai puțin cu familia. În plus, interdicția poate transforma prietenia într-un simbol al independenței și tocmai de aceea într-o legătură și mai atrăgătoare.
După cum arată și Lyla, nu întotdeauna grupul este cel care produce problema. Laura Găvan atrage atenția că adolescenții care trec prin dificultăți asemănătoare tind să se apropie unii de alții. Un tânăr anxios se poate simți mai bine înțeles de cineva care trăiește aceleași emoții, iar un adolescent deprimat poate căuta persoane cu experiențe similare.
Există însă o diferență între o conversație care ajută și una care întreține starea rea. Laura Găvan vorbește despre situațiile în care adolescenții discută mult despre probleme, nedreptăți sau experiențe negative, fără să ajungă la soluții. Aceste schimburi pot crea apropiere, dar pot și menține sau amplifica tristețea și anxietatea, pentru că atenția rămâne concentrată aproape exclusiv pe ce este greu.
În viața de zi cu zi, contează efectul de după conversație. Dacă adolescentul pare mai reglat și mai puțin apăsat, discuția probabil i-a prins bine. Dacă, după astfel de schimburi repetate, începe să se izoleze, devine mai iritabil sau pare că vede totul doar în negru, acel tip de „sprijin” nu mai este suficient.
OECD avertizează că deteriorarea stării de bine a noilor generații a început cu mult înainte de pandemie, iar un număr record de adolescenți raportează anxietate și depresie. Consecințele se văd în dificultăți școlare, integrare slabă pe piața muncii și o dependență tot mai mare de ajutoarele sociale. În același timp, depresia, anxietatea și tulburările asociate consumului de alcool generează costuri medicale de aproximativ 76 de miliarde de euro anual, adică 6% din bugetele de sănătate ale UE.
Laura Găvan spune că este mai util ca părinții să cunoască prietenii copilului, să arate interes autentic pentru relațiile lui și să creeze un climat în care adolescentul să simtă că poate vorbi deschis despre ce trăiește. Întrebările fără critică și disponibilitatea de a asculta funcționează mai bine decât judecățile sau avertismentele repetate. Tot aici intră pași concreți, precum să știi cine sunt prietenii, să îi primești în casă atunci când se poate, să întrebi cum a fost o ieșire fără ton de anchetă sau ironii, să nu minimalizezi cu „Lasă, că trece” și nici să dramatizezi fiecare schimbare de dispoziție.
Cel mai important factor de protecție rămâne relația dintre adolescent și familie. Chiar dacă prietenii ocupă un loc central în această etapă, tinerii au în continuare nevoie de părinți disponibili emoțional, care oferă siguranță, ascultare și sprijin. Totodată, influența grupului nu este doar negativă. Prietenii pot deveni o formă de protecție atunci când există susținere, empatie și modele sănătoase de adaptare, când vulnerabilitatea nu este ridiculizată și când cererea de ajutor este încurajată.
Nu orice zi proastă ascunde o problemă serioasă. Totuși, dacă timp de câteva săptămâni apar retragerea din activitățile care înainte făceau plăcere, izolarea socială, modificări importante ale somnului sau alimentației, scăderea performanțelor școlare, iritabilitatea accentuată, lipsa speranței sau autocritica excesivă, aceste semne nu ar trebui puse automat pe seama vârstei.
