La 1 iunie 2026, registrele internaționale de gerontologie au confirmat un nou reper al longevității umane. Ethel Caterham din Marea Britanie este oficial cea mai în vârstă persoană de pe glob. Britanica s-a născut pe 21 august 1909, înainte de Primul Război Mondial, iar la această dată are exact 116 ani și 284 de zile.
Ea a preluat titlul mondial pe 30 aprilie 2025, după ce Inah Canabarro Lucas din Brazilia, fosta deținătoare a recordului, a cedat fizic. Din acel moment, Ethel Caterham a urcat automat pe primul loc în clasamentul global, iar cazul ei a intrat în atenția institutelor de cercetare.
Validarea unui asemenea record nu se face pe baza unor simple afirmații. Organizațiile internaționale folosesc un proces strict și caută documente emise chiar în primele zile de viață. Un act de identitate recent nu este suficient. Specialiștii compară certificatele de naștere vechi de peste un secol cu acte de căsătorie, recensăminte locale și registre parohiale. Abia după această verificare o persoană poate fi inclusă în baza restrânsă a supercentenarilor validați. Potrivit Jurnalulnational, Ethel Caterham a trecut de toate aceste filtre instituționale și se află acum sub observație medicală atentă.
În clasamentul masculin, recordul validat îi aparține brazilianului João Marinho Neto. Data lui de naștere este 5 octombrie 1912, iar numele lui apare în registrele internaționale de gerontologie drept cel mai bătrân bărbat aflat în viață cu documente complete. Diferența de vârstă față de Ethel Caterham reflectă faptul că femeile domină istoric topurile supercentenarilor, în timp ce bărbații trec mult mai rar de pragul de 110 ani.
Există și dosare care încă așteaptă validarea oficială. Un exemplu este Luís Carlos dos Santos din Brazilia, care susține că s-a născut pe 15 februarie 1908. Dacă documentele sale vor fi acceptate de evaluatorii independenți, el ar avea 118 ani. Deocamdată, vârsta lui a fost recunoscută doar local, prin RankBrasil. Dosarul este analizat de Guinness World Records și LongeviQuest. Fostul fermier locuiește într-un azil, unde personalul i-a notat rutina zilnică: bea trei cafele tari pe zi, fumează trabucuri regulat, stă mult în aer liber la soare și nu are în dosarul medical tratamente alopate cronice.
În privința explicațiilor științifice, datele studiate la Maria Branyas Morera, care a murit în august 2024 la 117 ani și 168 de zile, au indicat trei factori decisivi. Cercetătorii au găsit o structură genetică protectoare la nivel celular, un nivel extrem de scăzut de inflamație și un microbiom intestinal specific unor persoane cu zeci de ani mai tinere. Documentele medicale mai menționează consum constant de iaurt natural, muncă fizică moderată prin grădinărit, respectarea riguroasă a somnului și evitarea stresului cronic.
Concluzia cercetătorilor este clară: „Longevitatea extremă nu vine dintr-o singură sursă”. Tot ei notează că „O genă bună nu te duce la 115 ani dacă mediul te distruge”. Diferența o face intersecția dintre moștenirea genetică favorabilă și factorii de mediu controlabili.
Textul menționează și România, care a intrat recent pe harta globală a supercentenarilor validați. Ilie Ciocan este prezentat drept un reprezentant important al longevității naționale și europene. În materialul sursă, ultimul pasaj despre cazul său este însă întrerupt.
