Cenușa rămasă de la arderea lemnului poate fi o resursă valoroasă pentru grădină și gospodărie, nu doar un simplu deșeu. Utilizată corect, aceasta hrănește solul, combate anumiți dăunători și ajută la curățenie, însă proveniența și cantitatea aplicată sunt esențiale pentru a obține rezultate bune.
Primul criteriu este sursa. Doar cenușa care provine din lemn natural, netratat chimic, este benefică. Cenușa rezultată din arderea lemnului vopsit, lăcuit, a PAL-ului, plasticului sau cărbunelui este nocivă și nu trebuie folosită. Cenușa de lemn aduce în sol potasiu în proporție de 3-7%, alături de calciu, fosfor, magneziu și alte microelemente, dar nu conține azot. Cea mai mare concentrație de potasiu, de 35-38%, se găsește în cenușa obținută din arderea tulpinilor de floarea-soarelui.
Având un pH puternic alcalin, între 9 și 13, cenușa de lemn reduce aciditatea solului. Din acest motiv, este utilă pe terenurile acide, dar nu trebuie folosită pe soluri care au deja un pH mai mare de 7. Pe un sol alcalin, cenușa poate bloca absorbția fierului și a fosforului de către plante.
Dozajul corect este esențial pentru a evita efectele negative. Recomandarea generală este de 7-9 kg la o suprafață de 90-100 de metri pătrați, o dată pe an. Pentru a corecta un sol acid, cantitatea poate crește la 0,7-1,5 kg pe metru pătrat. La plantarea în cuiburi, se folosesc 15-20 de grame per cuib. Se poate prepara și o soluție pentru irigare, dizolvând 100 g de cenușă (aproximativ un pahar) în 10 litri de apă, amestec suficient pentru 1-2 metri pătrați. În combinație cu compostul, raportul indicat este de o parte cenușă la 10 părți compost.
Anumite plante beneficiază direct de pe urma acestui tratament. Cenușa este potrivită pentru speciile care preferă solurile neutre sau ușor alcaline, precum roșiile, castraveții, varza, cartofii, ardeii, trandafirii și lavanda. În schimb, trebuie evitată la plantele care iubesc solurile acide, cum sunt afinele, azaleele, rododendronii, hortensiile sau coniferele. Potrivit informațiilor publicate de Revista Ioana, cenușa nu trebuie administrată niciodată împreună cu ureea, deoarece combinația duce la formarea amoniacului și la pierderea rapidă a azotului.
Pe lângă fertilizare, cenușa are și alte întrebuințări practice. Presărată într-un strat foarte fin la sfârșitul iernii, poate fertiliza gazonul și poate acționa împotriva buruienilor. De asemenea, funcționează ca o barieră naturală împotriva melcilor și limacșilor dacă este presărată în jurul plantelor sensibile.
Utilizările se extind și în gospodărie. O emulsie de cenușă și apă poate curăța obiectele din argint. Pentru cei care cresc păsări, cenușa adăugată în baia de nisip a găinilor ajută la eliminarea paraziților și la reducerea umidității. Inclusă în furaje în proporție de 1%, acționează ca laxativ și detoxifiant. Cele mai bune perioade pentru a încorpora cenușa în sol sunt primăvara și toamna târzie, în lunile octombrie-noiembrie.
