Un studiu recent realizat de UnitedHealthcare pe 100 de centenari scoate la iveală o realitate uimitoare. Vârstnicii intervievați au declarat că se simt, în medie, ca la 68 de ani, o scădere dramatică față de acum câțiva ani. În 2015, media de vârstă percepută era de 79 de ani.
Secretul tinereții. Adaptare, tehnologie și mult umor
Cum vine asta? Secretul pare să stea în adaptabilitate și deschiderea către nou. Conform studiului, un procent uimitor de 27% dintre centenari folosesc ChatGPT și alte forme de inteligență artificială, în timp ce 40% se joacă frecvent jocuri video. Și echilibrul mental joacă un rol esențial, procentul celor care practică meditația crescând de la 29% la 42%.
Pe lângă tehnologie, mișcarea fizică rămâne un pilon de bază. Unul dintre participanți a rezumat perfect rețeta succesului: „Rămânând activ îmi mențin inima puternică, mintea ascuțită, corpul în mișcare, spiritul ridicat și sănătatea stabilă în fiecare zi”.
Iar umorul este, se pare, cel mai bun medicament. Nu mai puțin de 85% dintre respondenți recunosc că râd des. „Un râs bun din toată inima te poate face să te simți mai bine decât orice pastilă, îți spun eu asta”, a confirmat un alt senior.
Nostalgia, un motor neașteptat al succesului
Această tânjire după o stare de bine pare să fie un fenomen mai larg, alimentat de nostalgie. O vedem peste tot, de la revenirea programului BOOK IT de la Pizza Hut (care îi recompensa pe copii cu pizza pentru cărțile citite) și până la Hollywood. Actorul Matthew Lillard, în vârstă de 56 de ani, cunoscut din filme precum Scooby-Doo sau Scream, trăiește o adevărată renaștere a carierei, cu roluri în producții de succes precum Five Nights at Freddy’s.
Fenomenul este explicat chiar de actor, într-un podcast, după cum notează Revistaioana. „Scooby-Doo unu și doi sunt mai populare acum decât au fost vreodată când au apărut”, a declarat el. „Deci cred că se întâmplă o chestie ciudată de nostalgie în industria noastră și în spiritul vremii, pentru că eu cred că oamenii tânjesc după vremurile de altădată.”
Lillard a adăugat cu o modestie dezarmantă: „Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care am acest moment, ca să fiu sincer, este pentru că am fost identificat în acel moment, așa că oamenii mă angajează din nou. De aia muncesc. Nu cred că mă place cineva cu adevărat. Doar le este dor de vremurile vechi. «Pe cine ar trebui să luăm? Cine este bătrân și relativ cald și ne dă un sentiment pufos? Să-l luăm pe Matthew Lillard. Talentat? Nu. Dar ne place de el? Da.»”
Cum răspunzi când ești criticat de Tarantino
Numai că viața nu e mereu lapte și miere. În decembrie anul trecut, celebrul regizor Quentin Tarantino l-a criticat public pe Lillard, spunând: „Nu spun că are o interpretare teribilă. Spun că oferă o interpretare de non-entitate. Nu-mi pasă de el. Nu-mi pasă de Owen Wilson, nu-mi pasă de Matthew Lillard.”
Răspunsul publicului a fost însă fabulos.
Într-un interviu, actorul a mărturisit cum a trăit valul de susținere. „M-am simțit de parcă aș fi murit și aș fi fost în rai privindu-i pe toți trimițând tweet-urile lor de RIP. Adică, a fost cu adevărat ca și cum ai fi luat parte la propriul tău priveghi, stând cumva acolo și trăind prin toate lucrurile frumoase pe care le spun oamenii după ce mori”. El a completat, vizibil emoționat: „Toată lumea, de la oamenii de la mall de weekendul acesta cu copiii mei până la George Clooney și James Gunn și Mike Flanagan, adică, oamenii au fost cumva foarte generoși spunându-mi cât de mult mă iubeau și le plăcea munca mea.”
De unde vine, de fapt, cuvântul „Wow”
Dar v-ați gândit vreodată cum ne exprimăm uimirea în fața unor astfel de situații? Cel mai probabil, cu un simplu „Wow”. Ei bine, stai puțin, că nu-i chiar așa de simplu. Actorul scoțian Kenny Boyle a explicat pe TikTok că acest cuvânt are o istorie de peste 500 de ani, provenind din Scoția anilor 1500.
„Acesta este unul dintre acele lucruri anacronice”, a explicat el. „Dacă ai citi o ficțiune istorică sau ceva de genul ăsta, și unul dintre personaje ar spune «Wow!», probabil te-ai gândi: «Ei bine, asta e ciudat. Este un cuvânt foarte modern, nu-i așa?» Răspunsul este de fapt nu, cel puțin nu în Scoția.” Prima sa utilizare scrisă datează din 1513, într-o traducere a Eneidei lui Virgil: „Afară cu aceste spirite rătăcitoare, wow! strigi tu.”
Mai mult, un video realizat de Babbel arată că există și o legătură biologică (studiul respectiv fiind surprinzator din punct de vedere lingvistic): „Expresia facială asociată cu șocul sau surpriza este o gură deschisă, rotunjită, care se întâmplă să coincidă cu modul în care un om pronunță «wow»”.
Privind înapoi la sfaturile celor care au atins 100 de ani, unul singur pare să le cuprindă pe toate, reamintindu-ne, alături de cei 78% dintre intervievați, că familia și prietenii sunt ancora reală. „Mi-aș spune să îmbrățișez fiecare moment dezordonat pentru că totul se rezolvă pana la urma. Chiar aveam nevoie să aud asta la sfârșitul adolescenței mele, când totul părea o problemă atât de mare”, a mărturisit un participant.
