John Green revine la ficțiune după o pauză de nouă ani cu „Hollywood Ending”, primul său roman pentru adulți. Cartea urmărește doi actori tineri prinși între apropierea creată în timpul unui film și expunerea publică amplificată de rețelele sociale.
Autorul de 49 de ani a explicat într-un interviu acordat The Independent, publicat sâmbătă, 26 septembrie 2026, de ce a avut nevoie de această pauză și cum propria experiență cu faima a intrat în noul roman, potrivit The Independent. Green, născut și crescut în Indiana, se afla la Londra pentru un meci al echipei AFC Wimbledon.
Personajele Kai și Juniper simt cum succesul online le schimbă viața
„Hollywood Ending” are în centru doi actori care filmează o producție de autor despre viața lui Andy Warhol. Juniper este o fostă vedetă-copil care caută recunoaștere artistică, iar Kai este un actor necunoscut aflat în pragul celebrității.
Pe măsură ce se apropie premiera filmului, numărul urmăritorilor celor doi crește. Romanul prezintă această ascensiune ca pe o experiență în același timp stimulantă și epuizantă, iar cifrele de pe platforme ajung să semene cu un ceas al apocalipsei care numără invers până la o catastrofă spirituală.
Green vorbește din experiența unui om care a petrecut 20 de ani pe internetul social. În opinia sa, un tânăr nu își mai poate separa limpede identitatea publică de cea privată, deoarece atenția este intermediată de cinci sau șase oameni foarte bogați.
Am fost pe internetul social timp de 20 de ani, așa că am văzut ambele părți, bune și rele… mai ales rele în aceste zile, spune John Green.
Autorul spune că numărul mare de urmăritori nu i-a schimbat viața, în afara accesului la spații în care altfel nu ar fi intrat. A simțit entuziasm când canalul său de YouTube a ajuns la 2 milioane de abonați, însă pragurile de 3 milioane și 4 milioane i s-au părut tot mai lipsite de sens.
„Îmi schimbă viața deloc, cu excepția faptului că mă ajută să intru în încăperi în care altfel nu aș putea intra”, spune John Green. Despre pragurile succesive de urmăritori, el își amintește: „îmi amintesc că m-am gândit: ei bine, asta începe să pară puțin gol.”
Green este în continuare activ pe YouTube alături de fratele său, Hank. Cei doi au strâns 4 milioane de urmăritori cu vloguri despre sănătatea mintală, tranzitul intestinal, nedreptățile medicale, Cernobîl, bolile infecțioase și afirmațiile false ale marilor companii de tehnologie.
Hank și cu mine vorbim despre asta tot timpul. Știi, suntem parte din soluție pentru că încercăm să facem un anumit tip de conținut și videoclipuri educaționale, sau suntem parte din problemă doar pentru că participăm la această supă toxică?, spune John Green.
Faima obținută prin „The Fault in Our Stars” devenise greu de gestionat
Romanul de debut al lui Green, „Looking for Alaska”, a apărut în 2005, dar „The Fault in Our Stars” l-a transformat într-o celebritate neobișnuită pentru un scriitor. Cartea din 2012 spune povestea a doi adolescenți bolnavi de cancer care se îndrăgostesc.
În 2014, revista Time l-a inclus pe lista celor mai influente persoane. Tot atunci, ecranizarea romanului a ajuns în cinematografe, cărțile sale erau discutate de Kim Kardashian și parodiate în emisiunea „Saturday Night Live”, iar la sesiunile de autografe veneau mii de cititori. Unii fani se prezentau neinvitați la locuința autorului.
Expunerea a devenit greu de suportat pentru Green, care are anxietate și tulburare obsesiv-compulsivă. Soluția lui a fost să devină mai puțin faimos și să scrie timp de 10 ani despre Dr Pepper și tuberculoză.
„Soluția, în cele din urmă, a fost să devin mai puțin faimos”, spune John Green.
Pauza de la romane nu a însemnat și o retragere editorială. Colecția sa de eseuri din 2021 și istoria tuberculozei publicată în 2025 au debutat pe locul 1 în clasamentul de bestselleruri de non-ficțiune al The New York Times.
„Looking for Alaska” a fost scos din biblioteci școlare
Green afirmă că „Looking for Alaska” este cea mai interzisă carte din Statele Unite. Romanul fusese studiat în școli pentru felul în care tratează doliul și iubirea, dar un scurt episod de sex oral a dus la eliminarea sa din numeroase biblioteci școlare din Florida și Iowa. Cartea este interzisă și în fostul liceu al autorului din Indiana.
Efectul se simte inclusiv în viața lui de zi cu zi. Green estimează că doi din 10 oameni din Indianapolis care îl recunosc într-un magazin alimentar îl consideră o persoană care le face rău copiilor. Medicul său se află într-un oraș din apropiere în care elevii nu pot împrumuta cărțile autorului din biblioteca școlii.
„Este inconfortabil să fii la magazinul alimentar și să știi că doi din 10 oameni din Indianapolis care te recunosc te recunosc drept cineva despre care cred că le face rău copiilor”, spune John Green.
Green contestă aceste interdicții și susține că multe dintre persoanele care cer scoaterea romanului nu l-au citit. În analiza sa, desprinderea poveștilor din context a devenit o problemă generală a internetului social în 2026, iar oamenii ar trebui să aibă mai puține opinii despre cărțile pe care nu le-au deschis.
Aș spune asta despre internetul social în general în 2026: decontextualizarea poveștii este peste tot și este enervantă. Ar trebui să avem mai puține opinii despre cărțile pe care nu le-am citit. Majoritatea oamenilor care au o opinie [răutăcioasă] despre Twilight nu au citit niciodată Twilight, spune John Green.
Autorul nu se consideră personajul principal al disputei despre cenzură. El spune că majoritatea celorlalte titluri incluse pe listele de interdicții sunt scrise de autori queer sau de autori de culoare și crede că numele său este folosit pentru a arăta că sunt interzise și cărți scrise de bărbați albi.
Bibliotecarii și profesorii suportă, în opinia sa, una dintre consecințele directe. Green afirmă că interdicțiile le îngreunează munca în Statele Unite, iar alegerea de a preda o carte controversată le poate pune cariera în pericol.
Mă întristează mai ales pentru că face atât de greu pentru bibliotecari și profesori din Statele Unite să-și facă treaba. Costul predării unei cărți care este controversată este potențial cariera ta acum., spune John Green.
El respinge și ideea că temele grele ar depăși capacitatea adolescenților. Green consideră că tinerii se raportează diferit de adulți la moarte, pierdere și suferință, dar sunt capabili să le înțeleagă. Argumentul său este că majoritatea celor care vor citi „Hamlet” în acest an sunt adolescenți, deci pot citi și un roman scris de el.
„Cred că adolescenții sunt capabili din punct de vedere intelectual la nesfârșit. Există moduri în care se gândesc la moarte, pierdere sau suferință care diferă de modurile în care se gândesc adulții, dar tot se gândesc la ele. Adică, majoritatea celor care vor citi Hamlet anul acesta sunt adolescenți. Dacă citesc Hamlet, pot citi și un roman de John Green”, spune John Green.
Experiența dintr-un spital pentru copii i-a schimbat prioritățile
La începutul vârstei adulte, Green a lucrat timp de șase luni ca preot de spital într-un spital pentru copii. Experiența i-a trezit interesul pentru sănătatea publică și i-a păstrat furia față de decesele materne și infantile produse din cauze care pot fi tratate sau prevenite.
„Am văzut murind mulți copii când eram preot de spital și a fost foarte, foarte greu. Încă mă înfurie tragedia morții materne și infantile; nimeni nu ar trebui să moară în copilărie din motive pe care știm să le tratăm și să le prevenim”, spune John Green. Despre încheierea acelei perioade, el spune: Îmi amintesc că am plecat de la spital pentru ultima oară și m-am gândit că nu voi mai avea niciodată un job atât de important, și nu am avut.
În prezent, autorul susține echitatea globală în sănătate, face lobby pe lângă Congresul SUA și companiile farmaceutice și strânge milioane pentru organizații caritabile din domeniul sănătății.
Green poartă în portofel un bilet pe care a notat că, în 1990, au murit 12 milioane de copii cu vârsta sub cinci ani, în timp ce în anul anterior interviului numărul a fost mai mic de 5 milioane. Pentru el, comparația susține ideea că speranța este un răspuns mai potrivit decât disperarea.
John Green spune că speranța este un răspuns corect la această mizerie, spre deosebire de disperare.
Revenirea la ficțiune a început cu întrebarea dacă mai are ceva de spus
Pauza de aproape un deceniu a venit și din dificultatea de a găsi rostul unui nou roman semnat John Green. Autorul înțelegea ce îi oferă ficțiunea altor scriitori, dar nu știa ce ar mai putea aduce el.
Știam pentru ce era ficțiunea altor oameni, dar nu știam de ce ar trebui să mai fie o carte de mine. Ce aveam de oferit sau de contribuit?, spune John Green.
Răspunsul a devenit tema cărții „Hollywood Ending”: felul în care oamenii trec prin experiențele cărora trebuie să le supraviețuiască și importanța de a nu rămâne singuri. Juniper formulează în roman dorința ca publicul să simtă puterea artei și a iubirii, iar publicista personajului îi cere să exprime ideea fără să sune exagerat de sentimental.
„Am vrut să scriu o carte despre cum supraviețuim lucrurilor prin care trebuie să supraviețuim și despre cât de esențial este să nu fii singur”, spune John Green. Ideea formulată de Juniper este: „Asta vreau să simtă oamenii: puterea artei și puterea iubirii, dar trebuie să o spun fără să pară că vomit.”
Această tensiune îi definește și stilul. Green vede ironia ca pe o armură și încearcă să reducă apărarea cititorului, deși știe că oamenii vin spre cărți cu cinism. Se descrie ca o persoană foarte sinceră și spune că, atunci când trebuie să aleagă între detașare și sinceritate, preferă a doua variantă.
Ironia este o formă de armură și mereu încerc să dezarmez cititorul. Este o muncă grea pentru că știu că oamenii aduc mult cinism și ironie în procesul de lectură, și înțeleg perfect asta. Și eu o fac., spune John Green.
Autorul își descrie alegerea astfel: „Sunt o persoană foarte sinceră, dureros de enervant de sinceră.”. Despre limita pe care o caută în scris, Green spune: Găsesc că de fapt, dacă asculți conversațiile, oamenii spun chestii penibile destul de des. Este o linie foarte fină între sincer și penibil și mi-am petrecut toată cariera, chiar și în scrierile mele de non-ficțiune, încercând să găsesc acea linie.
Romanul revine și la perioada tinereții adulte, pe care Green o consideră cea mai importantă din propria viață, deoarece atunci încep alegerile care închid alte posibilități. Pentru el, vârsta de 23 de ani a fost mai dificilă decât oricare alta, urmată îndeaproape de cea de 14 ani.
Este când multe uși ți se închid. Trebuie să începi să faci alegeri. Nu mai poți lăsa uși infinite deschise. Este o perioadă fascinantă. Foarte grea. Nu aș vrea să o fac din nou. Am găsit că a fi la 23 de ani e mai greu decât la orice altă vârstă, spune John Green.
„Hollywood Ending” este publicat de Penguin Random House și era disponibil la data apariției interviului.
