Demiterea Guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură a aruncat România într-o criză politică profundă, cu efecte imediate asupra economiei. În timp ce la Palatul Cotroceni se caută soluții pentru un nou executiv, formarea acestuia depinde de 233 de voturi, iar partidul AUR a anunțat o decizie care blochează toate calculele.
Condiția de neclintit a AUR
Iar matematica parlamentară este una rece și nu lasă loc de interpretări. Senatorul Petrișor Peiu, președintele Consiliului de conducere al AUR, a clarificat fără echivoc poziția partidului său, respingând din start ideea de a sprijini un cabinet de tranziție sau unul minoritar. Declarațiile sale arată o inflexibilitate totală.
„În primul rând, noi, ca partid AUR nu vom susține niciodată un guvern din care nu facem parte. E logic. Eu cred că niciun partid serios nu poate să facă asta. Deci nu cred că există noțiunea de guvern minoritar, adică un guvern pentru a fi învestit trebuie să aibă votul tot a 233 de parlamentari, cum a fost și ieri la moțiune, deci are o majoritate”, a declarat oficialul AUR.
Cifrele vorbesc de la sine.
Pentru mediul de afaceri, o astfel de abordare politică înseamnă prelungirea perioadei în care ministerele cheie funcționează la cota de avarie. Fără miniștri cu puteri depline, licitațiile publice stagnează, iar deciziile fiscale majore sunt amânate pe termen nedeterminat.
Izolare politică la Cotroceni
Numai că discuțiile pentru formarea unei noi coaliții par să excludă anumiți actori politici încă din start. Președintele Nicușor Dan a anunțat consultări exclusiv cu partidele pro-occidentale, încercând să găsească o soluție rapidă pentru deblocarea aparatului de stat. Întrebat dacă liderii AUR au primit o invitație oficială la negocierile de la Cotroceni, răspunsul lui Petrișor Peiu a fost tranșant.
„Din câte știu eu, absolut niciunul, dar nici nu cred că era de așteptat, după cum a comunicat domnul președinte”, a precizat acesta.
Până la urmă, izolarea politică, fie ea asumată sau impusă, complică și mai mult ecuația guvernării. Așa cum relateaza Financiarul într-o analiză detaliată a crizei, scenariile vehiculate în prezent variază de la refacerea vechii coaliții până la o nouă alianță politică de conjunctură. E drept că piețele financiare detestă incertitudinea, iar investitorii își pun deja întrebări serioase despre capacitatea statului de a gestiona deficitul bugetar. V-ați gândit vreodată cât de repede se traduce o criză politică prelungită într-un curs valutar nefavorabil pentru ratele dumneavoastră la bancă?
Costurile crizei pentru economie
Impactul blocajului este deja vizibil. Căderea unui guvern oprește brusc o serie de inițiative legislative esențiale pentru reglarea dezechilibrelor macroeconomice. Când aparatul administrativ intră în regim de așteptare, primele care suferă sunt firmele private, care depind de clarificări legislative privind taxarea muncii sau acordarea subvențiilor pentru energie. Fiecare zi de întârziere în formarea unui nou cabinet costă economia reală sume uriașe prin oportunități ratate și investiții înghețate. În plus, băncile devin mai precaute în acordarea liniilor de creditare pentru sectorul privat, anticipând posibile derapaje fiscale.
Avertismentul final: O majoritate fragilă
Și lucrurile nu se opresc aici, deoarece orice formulă de compromis riscă să se lovească de aceleași bariere ideologice. Formarea unei noi majorități se dovedește a fi un test de anduranță, iar perspectivele unui executiv stabil par îndepărtate. Peiu avertizează că orice soluție găsită pe ultima sută de metri va fi, cel mai probabil, una vulnerabilă.
„Eu v-am spus și ieri. Dacă toți liderii politici își păstrează ceea ce au spus sau promis înainte de moțiunea de cenzură, nu văd cum se poate face o majoritate. Și orice altă majoritate s-ar face va fi fragilă. Chiar dacă până la urmă se va răzgândi un lider politic, doi lideri politici se pot răzgândi, dar majoritatea tot fragilă va fi, că problemele rămân nu dispar”, a spus Peiu în Parlament.
Dar instabilitatea cronică este exact mediul toxic de care capitalul fuge. Pentru a aproba bugete, pentru a trece reforme fiscale cerute de organismele internaționale și pentru a atrage fonduri europene, un guvern are nevoie de o susținere solidă, nu de negocieri la baionetă purtate înaintea fiecărei ședințe de plen (un scenariu deloc improbabil).
În timp ce senatorul a reiterat public faptul că formațiunea sa respinge complet varianta unui executiv minoritar, partidele parlamentare continuă discuțiile de culise încercând să găsească acel număr magic de 233 de voturi necesare învestirii.
